RSS

Așteptarea este foarte grea și viața trece odată cu ea!

 Nu voi mai căuta nicăieri în lume, o altă patrie,
Să pot trăi, să pot visa, să pot avea o viață proprie,
În România au apus demult toate visele mele,
De-atâtea fărădelegi și răfuieli între lichele!
 
Anii au tot trecut și toți românii ați tăcut,
Acum mulți vă întrebați, ce mai este de făcut?
Oricând te poți ridica, niciodată nu-i prea târziu,
Să-ți schimbi destinul, să nu mai trăiești în pustiu!
 
Mulți dintre voi ați renunțat, ați capitulat demult,
Ați plecat în pribegie pentru a avea ceva mai mult,
Acasă au rămas bătrânii triști, un final de poveste,
Așteptând de la voi un semn, o scrisoare sau o veste?
 
Ei au plecat în neant, așa cum vom pleca și noi,
Doar cu regrete, fără speranțe pentru viața de apoi,
Au scăpat  de greutăți, supărări, milă și tristețe,
Nu mai sunt o povară, pentru un dram de pensie! Read the rest of this entry »

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 Septembrie 2017 în Poezii

 

Nu mai furați așa de mult, că nu le puteți lua cu voi în mormânt!

De banii furați, să vă cânte doar popii,
Vă construiți palate, poleite cu aur,
Trunchiați legile, să scăpați toți hoții,
La judecată cum mergeți, cu-n tezaur?

La Dumnezeu ajungi sărac, rătăcind,
Cum îți netezești drumul  pe pământ,
Cu ce fapte te lauzi, Iudă fără cuvânt,
N-ai făcut nimic, ai fost praf în vânt!

Oricât  veți aduna, nu puteți cumpăra,
Locul  vostru în Rai, alături de sfinți,
Vă vindeți sufletul pe bani lui Satana,
Sunteți niște cretini, vânduți și corupți?

Când este câte o mare sărbătoare,
Vă duceți cu fală și multă mândrie,
La mănăstiri, nu știu la câte altare,
Vă iartă Domnul dacă plătiți o liturghie? Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Iulie 2017 în Poezii

 

*Sinceritate…

Nu pot să-ți dau luna de pe cer,
Cum pot să te mai fac fericită,
În capul tău este o luptă, un mister,
De ce nu mai poți fi o clipă liniștită!?

Degeaba îți spun că te iubesc,
Nu pot să-ți cumpăr fericirea cu daruri,
Când sufletul tău a rămas stingher,
Și se zbate mai rău ca apa de maluri!

Nu mai alerg după himere acum,
Au trecut de prea mult acele vise,
Mă bucură pașii simpli de pe drum,
Mă mulțumesc lucrurile simple!

De ce nu poți trăi ca toată lumea,
Să nu-ți mai faci singură rău,
Nu lăsa visele să-ți întunece mintea,
Că așa vei putea suferi mereu! Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Aprilie 2017 în Poezii

 

Reverie!

Zilele au tot trecut bizar, întruna,
Acum vreau liniște și sănătate,
Ce pot să-mi mai doresc, acuma,
Că de fericire, am tot avut parte!?

Să fii blând, nu-i supăra pe ai tăi,
Nu au timp mereu la tine să vină,
Așteaptă-i adesea de sărbători,
Poate sună, să-ți aduc-o veste bună!

Cât puteți să le fiți bun, de ajutor,
Stați aproape și aduceți-le aminte,
Nu le mai puteți fi mult îndrumător,
Zilele nu mai sunt multe, ca înainte!

Și-ai noștri ne-au așteptat odată,
Au tot plâns, și-au sperat mereu,
În prag de sărbătoare, la poartă,
Poate mă voi întoarce în satul meu?!

Zilele au zburat repede ca vântul,
Când mi-au trimis o depeșă din sat,
Și mi-au transmis atunci mie rândul,
Să nu mă mai grăbesc, că au plecat! Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 Aprilie 2017 în Poezii

 

Românie cenușie!?

Vai de tine dragă Românie,
Cum îți fac hoții legi pentru democrație!
Ultima lor josnică ispravă,
Cum să ne mai tragă iar o țeapă?
Zilnic votează lege după lege,
Cum să ne îmbrace pe cei incomozi în zeghe?
Iar hoții și corupții din gașca lor,
Liberi în parlament și la televizor!?
Ne așteaptă iar Dictatura,
Și cum să ne ținem noi gura?
Suntem amenințați cu zeci de milioane,
De aceste corupte lighioane!
Cu ce suntem vinovați Doamne,
Că nu-i putem vedea pe ei, sfinții din icoane?
Poate va veni și ziua noastră,
Când vom scăpa de toată gașca,
Atunci toți lingăii, care s-au crezut zei,
Vor deveni simpli milogi, muritori! Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 Martie 2017 în Poezii

 

Legea pumnului în gură și-a șutului în fund, ne-aduc aminte cum era demult!?

Am pierdut toată credința noastră,nevoie_de_dragoste
Am sperat că va răzbi dreptatea,
Că acest popor se va trezi odată,
M-am înșelat, l-au terfelit și data asta!

Unde-ți sunt Românie patrioții,
Au emigrat, nu mai avem români?
Ceilalți ați fraternizat cu hoții,
Și toți corupții, au devenit imuni!?

În sărăcie scade prețul demnității,
Ați primit funcții, favoruri și-ați tăcut,
V-ați umilit, v-ați dat și copii uitării,
Urlați că vreți pensii și pentru ei nimic?

Nu am mai văzut nicăieri în lume,
Atâta mândrie și orgoliu intoxicat,
Nu am crezut că poate prosti o lume,
Câțiva oratori, mâncători de rahat?

„Păsările care se nasc în cușcă,
Cred că a zbura libere, este o boală!”
Ești mereu condamnat ca slugă,
Răsplata rămâne doar gargară goală? Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 Februarie 2017 în Poezii