Cete de farisei travestiți, plătiți prea scump,
Fără bani nu te mai îngroapă nici în pământ,
Greața lor este mare, au devenit prea hapsâni,
De aceea oamenii orbecăiesc și sunt străini!
Parcă s-a întors Sodoma și Gomora iară,
Am apucat altă cale și asta ne doboară,
Că slujbașii în sutane seamănă doar ură,
Lăcomia-i separă între ziduri și armură!
Mă rog mereu, mereu Doamne la Tine,
Coboară Te rog Privirea din nou spre lume,
Și ridică această molimă care curmă suflete,
Iartă-ne că răutatea face prea multe victime!
Iartă-ne Doamne, salvarea este lângă Tine,
Prea multe obstacole între noi și hiene,
Risipește ceața care se pune pe cerul senin,
Acum s-au trezit că averile, nu le mai ajung?
La ce folos că se duc încet, încet pe alt tărâm,
Și se împrăștie ca toamna frunzele în vânt,
Doamne ajută-i să vadă oamenii și-n noapte,
Să poată iubi și fără bani pe cei de-aproape!
David Costică-14 noiembrie2020
POEZII din Viață 