Neînțelegeri…

Nimeni nu știe când Iubirea apare,
Ea apare cu-n zâmbet cald și dulce,
La o fată frumoasă, să-i dai o floare,
Mai greu s-o păstrezi, că se duce!

Acum viața-n capitalism e complexă,
Femeia este emancipată și perversă,
Unele preferă viața Dulce și Stilată,
Dacă nu poți să-i oferi totul, te lasă!

În fiecare an s-o programezi la mare,
Să nu mergi numai la servici, acasă,
Apoi între timp la munte în plimbare,
Că poți s-o superi grav și iar te lasă!

Este Gingașă, Sensibilă, Frumoasă,
Te așteaptă zâmbind cu drag acasă,
Ai grijă cum vii, cu mâna–n buzunar,
Că dormi pe Hol și stărui în zadar!

Te atrage cu-n surâs, o vrajă plăcută,
Dacă n-ai alte probleme sentimentale,
Să-ți trezească interesul, iar pe redută,
Plăcut gândul, ce-ascunde sub haine?

În fiecare zi plăcerea-i alta, să vezi,
Dacă mai poți, cu vederea să crezi,
Că nu te mai atrag misterele nimfei,
Afecțiunea dispare, Dragostea o pierzi!

Apoi Rutina zilnică distruge Iubirea,
Când vii acasă trebuie să faci față,
Cu multe mirosuri de sosuri și paste,
Îți displace, miroase, nu-ți mai place?

Și se adună mai multe, în fiecare zi,
O iubești, dar nu crede nimic, ce spui,
Atunci dispare Iubirea, afecțiunea, știi,
Apare Ura, Despărțirea n-o poți opri!

Încerc s-o opresc, să-i arăt c-o iubesc,
Vin iar la ea c-o floare, de-mpăcare,
Degeaba insist, nu mai are valoare,
Rămâne gustul amar, ce consolare?

Oglinda ne arată timpul și pentru noi,
Pretențiile mari cresc odată cu vârsta,
Se poate vedea schimbarea la amândoi,
Defecte apar numai la partea opusă?

De ce depunem jurăminte amândoi,
Că ne acceptăm la Bine și la Greu?
Apoi unii egoiști, nu vor probleme ei,
Caută doar mângâiere, fericire mereu!

Pleci singur mai departe pe drumul tău,
Căutând consolare la altă fată, dezolată,
Cu suspine, regrete, și păreri de rău,
Nu știi cum s-o iubești, că și Ea Pleacă!
David Costică-10 Septembrie 2014