Țară, oamenii tăi…

Mai poți să speri, sau să visezi,
Dacă mai poți trăi la noi acasă?
Greșești, astfel de oameni votezi,
Și cretinii îți hotărăsc a ta soartă!

Ce fel de popor suntem, noi românii,
Dacă nu ne putem păstra Demnitatea?
Adunături de oameni lași și corcituri,
Mai putem spera ceva în țara asta?

Degeaba urlu eu și urlă tot mai mulți,
Nu poți să-i faci să țină cu țara!
Ei sunt din ce în ce mai nesocotiți,
Ne vând la bucată, pe toată suflarea!

Plecăm toți pe meleaguri îndepărtate,
Să-i lăsăm pe Ei să fure cât vor!
Dacă-n țara noastră nu se mai poate,
Să speri că poți avea un viitor!

Fac ce fac și tot la Ei mă întorc,
Când copii noștri vor avea pâine?
Ne-adună, ne pune pe toți la troc,
Și scapă de noi în această lume!

Înfloreai și tu țară dragă odată,
Mergeai alături de alte țări cu datini!
Erai în toată lumea apreciată,
Dacă mai aveai oameni, nu te clătinai!